Eu

It comes and goes in waves...

Aud mereu versurile astea in mintea mea, poate pentru ca partea matura a firii mele, a mici Indra incorporate acolo a invatat ca toata viata asta se desfasoara in valuri, ca uneori atingi soarele, alteori te arde, uneori atingi pamantul, alteori simti ca te intorci la origini, in tarana simpla, cruda si nemuritoare...

De un an intreg am incercat sa fug de mine, am incercat sa nu scriu, sa ridic un zid si sa stau acolo la panda, incep sa cred ca aceasta strategie a fost total gresita si ca prezumtiile pe care mi-am construit aceasta ipoteza total eronata au prost fondate. Am sa las aceasta foame sa ma consume, sa ma contopeasca cu un alter-ego al meu, cu ceea ce eram candva si pentru prima data in 2 ani am sa scriu despre ceea ce simt. Am sa va las sa vedeti cine sunt, cine am ajuns, ce iubesc, ce doresc, sa-mi vizualizati temerile, sa zambiti in fata esecurilor, sa sorbiti iluzia succesului pe care inca nu l-ati simtit.

Am crezut ca ma voi ridica la ceea ce sunt eu luptand cu mine dar poate ca de fapt trebuie sa incetez a ma uri pe mine, a ma rani si a privi in jur...

Vad oameni multi mai speriati si mai nesiguri, care spre deosebire de mine nu-si vocifereaza aceste mici nesigurante; eu m-am obisnuit sa-mi ofer inima pe o tava, dar o data cu aceasta ofranda adusa in cinstea prieteniei sau iubirii, dezvalui si partea pe care ceilalti prefera sa o acopere cu multe alte "jocuri de lumina si culoare", aceste jocuri ii distorsoniaza, ii schimba, isi pierd fondul si ajung precum Dorian Grey sa fie condusi de instinct si superficialitate. Poate ca de fapt rana mea putrezeste in fiecare zi pentru ca nu ma tratez singura, poate ca nu sunt eu cea care cauzeaza asta, poate ca sunt ceilalti, poate ca ma consuma, poate ca ii las sa ma consume, nu mi-am protejat niciodata formele mele, entitatea care ma tine in viata, flacara asta, nu am apreciat-o, nu am sanctificat-o ca sa creasca in intesitate, sa ma incalzeasca si am ramas asa rece si singura si degeaba tipam dupa ajutor cand eram "tightly locked" from inside out...

Si am incercat prea mult sa dansez la fel ca ei, sa "blend in" sa ma conformez, sa reactionez la unii stimuli, sa fie in limitele normalului si nu inteleg cum am putut sa fiu asa de oarba si naiva... Eu nu sunt asa, eu sunt eu, si trebuie sa-mi aduc aminte de toate lucrurile din trecut care ma faceau sa tresar, sa zambesc, sa fac toate lucrurile sa mearga bine pentru ca sunt eu, asa cum sunt, cu defecte, cu vise, cu parti din mine ancorate aici pe pamant, altele in spatiu sau poate chiar si intr-un alt univers paralel... Si atunci stiam ca e suficient sa fiu eu si ca totul va fi bine, ca nu trebuie sa ajung la un compromis cu ceilalti, ca trebuie sa ma accept si sa-i las pe altii sa ma accepte, ca modul lor de viata nu e al meu, ca nu trebuie sa ma compar, sa fiu " din unghiul lor potrivita ". Oamenii sunt de fapt asa de simpli, sunt mecanisme vii care isi reprima emotiile si isi standardizeaza fiinta lor in algoritmi, in bucle continue de experiente si repeta si functioneaza toti la fel. " Frumusetea, iubirea, inteligenta, creativitatea, visul, placerea, copilaria, fericirea sunt toate puse intr-o vitrina si privind pretul stim de fapt ce vom alege dar nu stim de fapt ce vrem, ce ne place, ce ne face pe noi sa facem click...