E grav, starea mea e grava, e una de hmm...dificil de spus, da...e una dificila, ma rotesc in cercuri concentrice in jurul meu, uneori ma privesc din unghiuri diferite, dar ma invart mai departe.
Ecouri. Ecouri are cuvintelor mele, sperante, vise care si ele plutesc intr-o stare amneziaca.
Ma intreb: Sunt oare eu? Sau reflexia mea in oglinda?
Ma ghideaza un instinct, e acela de autoconservare, urasc sa execut ordine, sa scriu despre ceva care imi zgarie interiorul mintii doar pentru ca trebuie sa fie un raspuns etic, un raspuns perfect in ochii societatii.
Oricum e o inselatorie, a scrie doar de dragul de a scrie, oricum acele fiinte nu ar scrie nici o scrisoare daca n-ar fi obligatorie...De ce sa storci zeama unui fruct trecut? De ce sa fim ceva ce nu suntem...
Si totusi limbajul e un impediment, unul chiar imediat. De ce se numeste "Limba si literatura romana" cand singura referire la acest subiect e aprecierea "de comun acord" sau de nici un fel de acord a ta cu a defunctului parere, mai conteaza ce a spus el? Mai conteaza ce a spus el privit prin prisma unor oameni care modeleaza suflete pe bani? Dar societatea ma constrange...."Scrie draga mea...e un examen, toti am trecut prin el." Stiu, asta e si ideea ca nu putem face chiar tot ce ne place, dar oare este relevant ceea ce facem? Intrebarea asta o ridica cineva din cand in cand? Daca ajung sa ma uit la o coala alba de hartie din fata mea mai mult de 10 minute fara sa scriu nimic pentru ca am prea multe reguli de luat in vedere, oare nu am pierdut deja? Oare nu mi-ati ucis deja geniul, nu l-ati ratacit intr-o padure intunecata deja, cum spunea poetul Dante?
Parerea mea, parerea mea...ce cuvinte marete, te imping cumva sa faci orice sub pretextul ca e bine oricum, sau nu e bine deloc... Si las oarecum aceste cuvinte si incerc sa scriu din nou ce a vrut sa spuna Nichita Stanescu prin "Suntem ceea ce iubim" sub forma de 30 de randuri, nu mai mult, cu doar 3 maxim 4 alineate in cuvinte adecvate pe care le furam si observ ca tot nu stiu ce sa scriu, e ca o inchisoare literara. Hmm...au mai trecut 10 minute si foaia e tot goala...
