Doar niste texte,scrise in graba...
La inceput era o mica ecuatie,dar treptat, incet si vag a devenit un suras cu o solutie.Puteau fi mai multe,dar asteptam ca a doua sa fie a ei.Ea,care intodeauna statea in spatele copacului si imi privea nebunia care iesea la iveala cu fiecare cifra pe care o scriam.Stateam asa ore in sir,ea imi oferea totul,eu nimic doar siguranta unui partener la neintelegerea universului…: “Am siguranta ca universul exista pentru ca il simt, dar oare am certitudinea ca ea ma iubeste?Sau iubeste doar celula in care demonul joaca sah?
Pare ca ninge,totul pe geam era alb,nu stiam daca fulgi si ecuatiile se contemplau sau daca chiar le confundam.Erau atat de aproape de mine,atat de aproape incat putea sa le zaresc pistruii.Eram incantat,fericit atata timp cat stiam ca nimeni nu vedea lumina care se arata in fata mea.”Nu spalati geamul”,”Nu vreau ca iarna sa se termine vreodata”.Si totusi ea pleca,fulgii virtuali erau spalati de ploaia care cadea din cer ca niste sageti dintr-un fluid vascos, care murdarea pana si nebunia.Nu stiam sa scriu,nu trebuiau sa para cuvinte marete,doar ieseau din gura unu matematician care-si vandu-se sufletul algoritmilor.La inceput nu m-au acceptat,dar vazandu-ma cat de dornic eram sa-i mangai cu degetele mele aspre,s-au indurat din mila.Mila aceea care o ai pentru un cersetor care te priveste cu mila pe tine,cel care nu stie cui sa-i ofere mila.Stiu ca eram mandru de faptul ca nimic nu ma distragea de la munca.Dar iata un alt algoritm care nu poarta aceleasi podoabe ca mine,si care totusi mi-a captivat atentia care acum adie lin spre culorile ei.E imaginara,altfel nu pot sa-mi explic lumea pe care ea o vede si pe care eu nu o vad.
2 comments:
E clar...esti cel mai talentat copil pe care l-am intalnit! Imi place mult cum scrii..mai ales "celula in care demonul joaca sah",mi s-a parut chiar super...si original in acelasi timp:) Un geniu in devenire;))
Mersi Aya,poate esti atat de draguta cu mine pentru ca suntem prietene buna...sau poate...aya-chan?
Post a Comment