Masca~Sticla~Sangele Nostru.
Stiu...imi spun asta in fiecare zi,astazi voi scrie despre acel lucru pregatit de ceva vreme, si tot asa ma adancesc in propriile mele suferinte precum o frunza toamna.Mi s-a acrit.Am ajuns sa ma folosesc de scris doar ca sa ma jelesc,insa daca functioneaza persistam...Atat de multe dor si atat de putine dispar.Privesti coperta unei carti dragi,sau unei carti neinteresante,pe verso citesti un citat care te impresioneaza sau te lasa rece.Cazul I,daca esti impresionat,tinzi spre a atinge acea lumina molcoma care-ti incalzeste simturile,orice citat ar fi,las-o balta,chiar nu conteaza,tu vei fi tot atat de mizerabil.Daca te lasa rece,trantesti cartea pe masa si o iei pe urmatoarea,sperand ca te va incalzi ceva in final.Daca nu merge nici asa,recurgi la ultima metoda,le arunci in foc,stai si le privesti cu ochii reci si astepti.La un moment dat,te calmezi sau treci la urmatoarea etapa,indiferenta.Se face un studiu si inca nu s-a raportat care faza e mai buna,indiferenta sau ura.Amandoua te aduc pe un drum mai mult sau mai putin real.Cei indiferenti,se mandresc cu starea lor,spun ca nu sufera,dar de fapt se mandresc cu o masca,nimic nu doare mai mult decat acesta indiferenta.Din nefericire,si ea a abordat aceeasi indiferenta,ea primind-o intr-o zi cu soare,ca zilele din povesti.Nimic nu prevestea ceva neobisnuit,peste murdaria orasului domnea aceeasi plictiseala ce impingea lumea la sinuciderea gandurilor.S-a oprit un circ ambulant.Nu era nimic nou,dimpotriva,aceleasi mirosuri,aceeasi oameni,povesti diferite insa. Ea privea prin geamul magazinul.Nimic nu-i strabatea mintea,era goala mintea precum localul,si totusi statea cu vreo cinci pasi in fata tejghelei privind golul.Atunci geamul s-a spart.Zgomotul produs,a atras atentia peretilor care au scos un sunet imperceptibil de batranete.Ea s-a rasucit pe calcaie si a prins o frantura din imaginea oferita.Femeia de langa geam isi analiza incet mana,curgea sange.Insa incet,ca si cand nu s-ar fi grabit sa curga,ca si cand gravitatia si-ar fi sporit inutilitatea. Brusc a inceput sa tipe si s-a repezit la baie sa spele inutilitatea ce cuprindea incetul cu incetul mizeria localului.Franturile din geam erau manjie cu sange.In fata magazinului zacea o masca neinchipuit de frumoasa.Reprezenta ceva de necontestat.Purtata de o femeie,capata frumusetea si ignoranta unei femei frumoase,indragostite de cand vremea.Purtata de un barbat,devenea chipul unui fantezist hranit cu iluzii,in ambele cazuri,frumusetea rabufnea peste toate.Ea fiind o ea,se simtea de la sine genul feminin,incat masca se infatisa sub semnele unei absente feminine.Avea ochii putin migdalati,buze conturante de superioritatea gandirii si un nas extrem de mic,se infatisa o perfectiune daunatoare.Ea a pasit fara prea mult interes si s-a oprit in fata mastii anormale.Fata fetei capata o grimasa de curiozitate,era sa fie ultima grimasa de curiozitate pe care avea sa o mai afiseze fata,de aici incepeau "zilele de aur".De aici se va schimba totul,asa a inceput dar tot asa s-a si sfarsit,caci care e diferenta intre un sfarsit si un inceput pana la urma?
No comments:
Post a Comment