N-am crezut ca o sa spun vreodata,insa iata momentul dorit: Viata e grea,atat de grea incat uneori vrem s-o sfarsim,recunosc si eu imi doresc asta...chiar acum.Nu-ti dai seama cat de grea este viata pana cand nu te trezesti si-ti dai seama ca nu ai pe nimeni langa tine.Ca esti total invizibil,ca tipi si ca nimeni nu va striga la tine sa taci ca deranjezi...presupun ca asta este cel mai dureros.Sa vrei sa spui cuiva ce ai pe suflet si sa n-ai cui.Sa vrei sa plangi pe umarul cuiva si sa le gasesti pe toate ocupate.Ca si oameni, ne impartim in doua categorii,cei care ofera un umar si cei care cauta unul.Iar in mod paradoxal,am oferit de mai multe ori umarul decat l-am primit,desi cred ca e normal sa spun asta,nu? Toti am spune asta...Toti ne vedem mai buni decat suntem in realitate,asta pentru ca omul are tendinta spre perfectiune,un fapt dovedit.De ce ma simt asa de pierduta...Am crezut ca te simti asa doar cand suferi din dragoste,insa Doamne cat m-am putut insela,suferi oricum...Unii mi-ar spune ca ma stresez mult prea tare,ca ar trebui sa o iau mai usor si sa las lucrurile sa mearga de la sine...insa cum pot sa fac asta cand eu sunt nemultumita de mine ? As vrea sa am un raspuns,sa vad o luminita , poate as avea mai multa incredere in mine , poate asa as putea razbi , cine stie? Uite,straine , in momentul asta experimentez admirarea ochelarilor de la atata plans...si uite ca nimanui nu-i pasa,nimenea nu se gandeste, nici macar cei care spun ca ma iubesc.Ce inseamna a iubi de fapt? A spune ca esti aproape de cineva doar cand tu esti fericit? sau a fi aproape de acel cineva indiferent de situatie. Unele dintre cele mai dureroase lucruri este ca "o iei peste nas" fie ca te straduiesti...nu mai vorbim de cazul in care nu te intereseaza.Ah asa as vrea sa fii langa mine straine,sa-mi spui ca esti la fel de suparat si sa ne ascultam,as lasa tastatura si te-as privi cu compasiune,ti-as smulge ultima alinare pe care ai avea-o,as folosi-o in scopuri personale ca apoi sa ajut la randul meu.Tot ceea ce fac eu este sa ajut,fara sa ma mai bucur de asta,totul devine un reflex fara de care nu mai pot trai,insa nici macar nu ajuta.Inainte eram un copil fericit,inainte ma bucuram cand stiam ca pot aduce zambetul pe buze cuiva...zambeam si ma consideram fericita,acum ce ma mai face fericita? Nimic...asta ma face fericita.Nu pot sa inteleg cum unii primesc lucrurile pe care altii si le doresc asa de mult,sau cum altii au succes fara sa depune efort...stai si te intrebi unde sunt calitatile si unde sunt defectele...? Textul asta incepe sa suna a filozofie si zau nu e,sunt atat de suparata incat imi vine sa-mi dau cu capul de birou[ hai,zambeste,vreau sa smulg un zambet,apoi ajuta-ma,te implor]...Sunt mandra si nu vreau ajutor,insa de data asta,te rog,doar de data asta....inca o data.Cred ca am auzit aceasta sintagma "inca o data" de nu stiu cate ori,deobicei in filmele si in cartile in care copiii le cereau parintilor sa le mai citeasca o poveste inainte de culcare..."Doar una,tata,te rog...promit ca apoi dorm."....." Mami,mai spune-mi odata povestea aceia in care eu eram printesa cea mica si mereu vesela.".
Pana la urma ce inseamna inteligenta? Ce inseamna a fi destept?Poate ca nimic,m-as simti mult mai bine asa,n-as vrea sa fiu o fata neinteligenta si nedesteapta...haha.Cine nu vrea asta?Vreau sa trec peste asta,vreau sa devin fericita,sa pot visa normal din nou,sa ma odihnesc, sa iau cantitatile de fericire pe care le merit,atunci cand le merit...Noapte Buna!
No comments:
Post a Comment