E ora 3:22,o ora mult prea tarzie pentru mine dar si pentru mp3 player-ul meu.Atat de mult tipa ca nu mai are baterie...insa nu-l pot lasa,vreau sa aud aceleasi note muzicale care mi-au infiripat in minte ideea ca, le-as putea asculta pentru o eternitate si ceva,devenindu-mi liniste...I-am promis mp3-player-ului meu ca am sa am grija de el daca ma face fericita,asta insemnand 48 de sec + 48 de secunde din muzica lui, mereu spun asta e ultima data,inca una si gata,pe bune Indra...e destul,cam mult...nu crezi?Nu rezist sa-mi alung aceasta melodie care se muleaza impreuna cu aerul luand directia spre corpul meu...apoi se desparte,cele doua entitati o iau pe caii separate,aerul ajunge in plamanii mei iar melodia urca in suflet,minte si in capacitatea de a discerne diferentele...Ah,ce frumoasa e muzica,aerul...noaptea e minunata,as vrea sa tina mereu.Nici frigul nu-l mai simt desi stiu ca picioarele si mainile mele care scriu inclinat sufera.E prea frumos afara,e un moment superb care ma multumeste si ma implineste pe deplin...ma gandesc asa...daca ar fi sa fii fericit in viata...pana la urma in ce consta fericirea?In tine...e probabil but not [certain],daca ar fi sa fiu fericita in viata asta,as vrea sa fie la fel ca momentul de acum.Vreau sa ma bucur de lucruri nesemnificative,lucruri neconsumate de nimeni,astfel bateria tine mai mult.Toti se bucura de lucruri evidente,te iubeste cineva,ai primit ceea ce-ti doresti,ai castigat ceva...dar de ce nu ne bucuram si de lucruri cat mai putin evidente?,ocazia de a vedea un rasarit superb,un cer plin de furie,o melodie care starneste sentimente mai mult sau mai putin interesante,un proverb,un vers dintr-o poezie pe care ai uitat-o langa cartile de fizica pe care nu le-ai mai deschis...De ce trebuie sa fie lucrurile atat de evidente?atat de evidente incat si atunci cand crezi ca le-ai inteles,iti scapa un mic amanunt.Totul este in a vedea amanuntele care nu se vad[...]Pactul dintre mine si mp3 player-ul revine in drepturi,el continua.Nici macar nu ma avertizeaza ca e epuizat,isi continua slujba dedicat,slujba de a ma face pe mine fericita.In acelasi timp i-am promis mp3 player-ului meu ca-l fac fericit...cum?avand grija sa nu se zgarie?sau ca pe un om?Asa cum se fac fericiti doi oameni indragostiti?Exact ca atunci cand respira si aburesc un geam fericiti pentru simplul si efemerul moment oferit impreuna?Nu pot sa nu intervin si sa nu zic...oare de ce intotdeauna cand raspund cuiva raspund printr-o intrebare?Parca asa sunt cei de teapa mea...Si intr-un final[dupa ce mai citesc de 3 ori textul] realizez de fapt ce simt,ca anotimpurile,starile mele de spirit se schimba vadit.E frica,e frica legata de viitor...presupun ca nu doar mie imi este frica.Viitorul care rezerva o galeata imensa de mister...Asta ar trebui sa ma incante sau cel putin ideea...si totusi sunt un om care se hraneste din mister,insa si o hrana poate dauna,neh?Atatea idei mi se zbat in cap,idei precum pestii care se zbat de moarte pe uscat.Singura diferenta e ca ideile nu mor,doar ingheata in timpul iernii,sau se prafuiesc precum o mobila veche plina de amintiri.Ah...vine toamna,ne ocoperim cu ceva sau...privim: Frumusetea Unei Nopti de Toamna...care ofera o usa in mijlocul pustiului...
No comments:
Post a Comment