
E atat de palpitant sa vezi cum ajungi din nou la aceeleasi concluzii. Over and over again that is...? Never something new, never better. Da, stau in fata monitorului de ceva timp si plang, sunt o mincinoasa incredibila, dar nu ma simt vinovata, caci toti suntem....Spunem ca iubim cand de fapt nu o facem, nu? Ma intreb daca durerea care se vede e atat de puternica pe cat este de fapt, pentru ca eu scriu mai departe in timp ce lacrimi cad necontenit pe tastura...Induiosator...aud doar niste versuri, ma hranesc, ma starnesc, imi daruiesc acel cadou, acel sentiment ca nimeni nu merita incredere, ca odata cu increderea pe care o dau vine si durerea...nimeni nu v-a fi perfect pentru mine, nimeni nu ma va iubi asa cum imi doresc eu.
Sometimes I wonder
You're so close but you're so far
Seems life will never be the same
Sigh for the morning
To find the light of day
Dream of fortune fades away
Here I stand
Call on you again
But my heart is filled with fear
Like an eternal flame
Our love will remain
As we sail the lake of tears
E imposibil...Ar fi prea frumos. Si sunt ametita, si plang si demna de mila si mi-e sila de mine pentru ca sunt o persoana foarte slaba, ce se lasa invinsa de orice, orice...Pune prea mult suflet, se daruieste, vrea perfectiune ca apoi sa cada in neperfectiune cand nu primeste destul, sau ce vrea. Cat de jalnic, cat de jalnic...Dar trece, nu ne vom mai cunoaste si trecem peste, tu te indragostesti de altcineva si eu incep iar sa urasc sentimentul de iubire, nu? Asa suntem noi....unii merg mai departe altii se implanta in pamant, urand trecatorii, astia suntem noi...Urasc tot ce tine de iubire pentru ca e prea puternic si pentru ca nu pot intelege...pentru ca ma face sa sufar si sa ma intreb cate din cuvintele celuilalt sunt adevarate, cate...? Nimic.
Dar e incredibil cum iubim din nou, cu tot sufletul nostru, cu tot ce avem, facand sacrificii, omorandu-ne gandurile, daruindu-ne, flamanzind, imbatranind si murind....noi.
Te iubesc sau nu...? Mor dupa tine sau mi se pare? Caci ma sufoc de fiecare data cand nu te am destul, mor incet si ma blestem ca te iubesc...ce ciudat nu? Dar tu m-ai facut asa, tu cu iubirea ta, cu caldura si sentimentele tale incredibile, caci esti incredibil, esti asa cum vreau, dar uneori uiti ca sunt, te gandesti ca voi fi acolo orice ar fi si sunt, doar...vreau sa ai senzatia ca ma poti pierde oricand, ca sunt fragila, ca ma poti pierde asa cum eu stiu oricand ca te pot pierde, pentru ca sunt egoista, flamanda...iarta-ma. Dar cere-ti si tu iertare, nu sunt asa degeaba, tu m-ai facut asa, dar te iubesc. Esti acolo, esti cald, esti, esti....uneori.
Sunt atat de egoista, devorez persoana fara sa dau cuiva, cand iubesc, iubesc incredibil de mult, poate prea mult, sunt dificila, foarte...stii in ce te-ai bagat? Sper...Sper ca acum sa nu regreti ca ma iubesti, sau cel putin ca m-ai iubit.Ce bine ca e ecran si nu caiet, n-ai fi putut citi, am plans prea mult si cuvintele si-au pierdut din culoare. Si te iubesc, jur, n-am mai iubit asa, nu stiu ce fel de iubire e, dar te iubesc, fara tine sunt nimic, ma plictisesc, plang, sunt goala si neajutorata, cu tine sunt vesela si implinita...Si acum plang cand spun asta. Sunt atat de egoista...Dar chiar te iubesc si daca te temi de asta nu merita, eu sunt aici...Dar daca sunt ranita incep sa iubesc mai putin, pentru ca nu vreau sa sufar pentru cineva, mi-e frica sa ma deschid si sa sufar ca sa devin mai buna...Si stiu doar ca te iubesc...dar trebuie sa stii ca uneori am impresia ca nu ma iubesti deloc...imi pare rau. De cate ori am zis ca te iubesc...?
Sa nu razi...